Leocadia B.
Bună ziua,
Pe 3 martie am participat la prima sesiune cu Braco… Nu ştiam la ce să mă aştept, cu toate că auzisem şi citisem multe lucruri despre dânsul şi despre „Puterea tăcerii”. Când în sală şi-a făcut apariţia Dl. Profesor Doctor Dulcan mi-am zis: „E de bine…” şi de bine a fost.
Ce am trăit vă povestesc.
Ce am simţit, asta nu pot…
Încă de la filmul de prezentare reacţiile au început să apară… Au ieşit la suprafaţă dureri şi sentimente pe care le credeam, de mult, îngropate şi am simţit nevoia să plâng… Asta am şi făcut dar când Braco a intrat în sală lacrimile s-au oprit brusc… O arsură în plexul solar şi o durere pe partea stângă a capului, de o intensitate pe care nu am cunoscut-o până atunci.
Când a început să-şi plimbe privirea peste cei aflaţi în sală arsura şi durerea s-au amplificat dar odată ajuns în zona în care eu eram, imaginea s-a oprit (stop cadru) Braco nu mai era acel om care se urcase pe scena, îmbrăcat cu cămaşă albă, pantaloni gris-bleu şi pantofi sport, ci, pur şi simplu, o statuetă sculptată în lemn, de culoarea lemnului de măslin, înaltă de vreo 60-70cm şi nu şi-a luat privirea de la mine… Din acel moment, în sală, nu am mai fost decât eu şi acel Braco.
L-am privit, aproape fără să clipesc, până în momentul când s-a întors să coboare… Atunci a redevenit el… Era îmbrăcat la fel cum era când urcase…
A fost mai mult decât m-am aşteptat.
Arsura aceea din plexul solar a dispărut încă din sală, iar durerea de cap în timp. Menţionez că în zona abdomenului şi partea stângă a capului există probleme de sănătate. Asta a fost prima experienţă live cu Braco. Sper şi-mi doresc să nu fie singulară.
Îi mulţumesc lui Braco că există, mulţumesc organizatorilor şi nu în ultimul rând Lilianei şi lui Gabriel care mi-au facilitat această întâlnire.
Categorie: Testimoniale
